Coraisima e “ru nternettu”
A mmija mi para nu fùttiri chjìaru:
L’intercalare era tipico di Peppi Spatafora, che ne possedeva per antica consuetudine la paternità, ma Ntoni Pitittu, così come una buona parte della generazione dei bar, sè n’era appropriato e lo usava specialmente nei momenti in cui i ragionamenti i Cicciu Còraisima gli apparivano poco chiari, se non addirittura astrusi.
Picchì pùa, ìddru, tuttu stu piriculo di internettu u riusciva proprio a ru vidiri…
Li pariva, anzi, ca era na mbenzioni bona e divertenti assai.
Iddru u ru sapiva manovirari u telefoninu nuavu ca para na tilivisioni ninna, e tutti chiri mossi subba chiru schermu propria ù c’era versu i cci riusciri a ri fari.
Però, Pasqualinu, il figlio della figlia Carmela, ca jiva dall’Agrariu, cci facìa vidiri cristiani ca si l’era puru scurdati, i quandu eranu partuti. Gìanti chi u vidìja i cchiù di 50 anni ca parravanu puru cumi si fussanu propria i d’avanti. E pua c’eranu tutti chiri fimmini ccu ru culu e ri minni i fora c’abballanu e tti fanu puru l’occhiolinu. Quandu u cc’è Carmela chiru scummerdiatu i Pasqualinu u faciva propria scialari.
Ca pua, puru Coraisima tiniva ri niputi ca u facivanu scialari ccu ri fimmni nudi. Quandu eranu suli cci cuntava tuttu chiru c’avia vistu e puru i discurzi chi faciva ccu ri figghji ca eranu a Torinu.
E pperò oggni bota finiva ri discurzi diciandu ca nternettu stavia purtandu u mundu a catafasciu… E ccà Pitittu pinsava sempri ca prima o pua l’averra divuta truvari a statua i da Madonna i du Lamiantu ppi ccià rigalari, a stessa chi prima o pua sicuramenti tuccava puru a ra mugghjera: Tutti i dua addrattavanu e cianciavanu!
– Cì, mu vua diri na vota ppi sempri cuami pò fari na tilivisioni ninna cumi u tilifoninu a mandari tuttu u mundu a catafasciu? Ija u ttiagnu i scoli avuti cumi tia c’ha fattu a prima ccu ru maestru Milanu!
– Ija i da prima è fattu sulu na simana: U putiva fari muriri a crapiceddra chi ni dava ru latti a tutta a famigghia. O u latti , o a scola!
– Ntò, sentami na pocu ca chianu, chianu arrivamu a nu cunchiudimiantu:- Tu sà lijiri?
– No!
– E nemmenu Ija!
– E dicìami, tu sa scriviri?
– No!
– E Mancu ija
– Simu tutti i dua arfabeti, simu daccordu!
– E cumi fazzu a tti diri ca no, mi para na cosa chiara cumi l’acqua i da jumara.
– Ed u mi sbagliu si dicu ca aru mundu i d’oji nua ormai u nni putimu mintiri intra a minzina i di sperti: simu daccordu?
– Oji Cì, si vua sapiri a verità, ija ggià cci capisciva pocu prima ma mo mi para ca sugnu puru u cchijù cazzuni i du mundu!
– Oji Ntò, cunsolati, ca ija sugnu cchjù nterra i tija! – Però mo ti fazzu ridiri: quantu sù sicondu a ttija i cazzuni cumi nua a ssù paisi?
– Oi Cì, e mmi fa propria ridiri; u sà miagghju i mija ca si vua truvaru nu spertu a ssù paisi t’ha mintiri a circari ccu ra lunterna i du santu.
– Eccuticci ca l’ha capitu! A ssù puntu u ragiunamentu avissa di filari cumi nu trenu!
– Ohi Cì, chi ti via santu! U trenu mia inveci è rimastu fermu a ra stazionni i Cutru Scandali: Eppuru l’amu dittu propria mò: simu tutti i dua cazzuni guali! Cum’è ca u trenu tua va dà ciantu allora e ru mija è fermu?
– Picchì tu u ssì sulu cazzuni: Sì puru rimbambitu! – Ti fazzu N’atra dimanda: Quandu niputittà ti fa vidiri faceboccu, quanti cazzuni i Santu Mauru cci truavi?
– Sempri i cchiù du nicissaru.
– E di cchi parranu?
– I tuttu; I pulitica, i musica, i du Papa e puru i filosofia. E cumi si cci ha pigghianu! Paranu tutti prifissori i da tilivisioni!
– E tu cchi ndi pianzi i sa cosa?
– Ca u mundu è finitu a manu i di cazzuni!
– Ci si arrivatu sulu!
– Ormai ci sìmu a ssu mundu sulu si sìmu subba faciboccu e ppi ccì d’essiri basta nu codici fiscali, na imail e nnu numiru i tilefunu. A faciboccu si tiani na lauria, si sì nu scienziatu o nu prifissori, u lli ndi frica nenti! Si tiani nu tilefono ccu faciboccu sì otomaticamenti nu spertu e ricazzuni su divintati tutti chiri ccu ra lauria chi u ttenanu faciboccu. Cchiù allaliverza i d’accussì u mundu u putija d’essiri!
– Ohi Cì, e tu cumi pianzi ca si pò risorviri sa cazzata?
– Ohi Ntò, e d’a ttija cchi tindi frica? Tu u tiani faciboccu?
– No!
– E allura u ssu cazzi ca ti riguardanu! Fatti cazzii tua a ca a cunzari u mundu mò ci penzanu i sperti ca sù subba faciboccu! – Però, Nto, a nanna mi l’avia dittu già quandu era ninnu!
– Cchi Cì?
– NU iuarnu, u sacciu mancu i cchi staviamu parrandu, a nnu certu puntu si ndà nisciutu ccu sa sintenza:
-Figghjiarì, simu a nu mundu all’aliverza duvi i mappini su divintati sarvietti e ri sarvietti su divintati mappini!
Parabula significa!